natura umana

См. также в других словарях:

• natura — na·tù·ra s.f. FO 1. il complesso degli esseri viventi, delle forze, dei fenomeni in quanto aventi in sé un principio costitutivo che ne stabilisce l ordine e le regole: le meraviglie, i misteri della natura, lo studio della natura | estens.,… …   Dizionario italiano

• natură — NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ♢ Ştiinţele naturii = ştiinţe care au ca obiect… …   Dicționar Român

• natura — s.f. [lat. natūra, der. di natus, part. pass. di nasci nascere ]. 1. a. [sistema globale degli esseri viventi e delle cose inanimate che presentano un ordine, realizzano dei tipi e si formano secondo leggi] ▶◀ creato, mondo. ‖ cosmo, universo. b …   Enciclopedia Italiana

• natural — NATURÁL, Ă, naturali, e, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele… …   Dicționar Român

• umano — {{hw}}{{umano}}{{/hw}}A agg. 1 Di uomo, proprio dell uomo: corpo, organismo, destino –u; condizione umana | (est.) Che è costituito da uomini: specie umana; genere –u. 2 Detto di persona in cui si realizza pienamente la natura umana in ciò che… …   Enciclopedia di italiano

• umano — u·mà·no agg., s.m. FO 1. agg., dell uomo, degli uomini; che riguarda l uomo, gli esseri umani: il corpo umano, l animo umano, vita umana, la natura umana, il linguaggio umano 2. agg., conforme alla natura dell uomo; naturale nell uomo: debolezze… …   Dizionario italiano

• uman — UMÁN, Ă, umani, e, adj. 1. Care ţine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ♢ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste faţă de… …   Dicționar Român

• disumanare — di·su·ma·nà·re v.intr. e tr. BU 1. v.intr. (essere) perdere la natura umana, disumanizzarsi Contrari: umanizzare. 2. v.tr., lett., privare della natura o della dignità umana; inasprire, abbruttire Contrari: umanizzare. {{line}} {{/line}} DATA:… …   Dizionario italiano

• speculare (1) — {{hw}}{{speculare (1)}{{/hw}}A v. tr.  (io speculo ) Indagare con l intelletto: speculare la natura umana. B v. intr.  ( aus. avere ) 1 Considerare filosoficamente: speculare sulla natura umana. 2 Compiere operazioni commerciali o economiche… …   Enciclopedia di italiano

• nestorian — NESTORIÁN, Ă, nestoriéni, e, adj., s.m. 1. adj. Care aparţine nestorienilor (2). 2. s.m. Membru al unei secte religioase care susţinea că trebuie să se distingă în Isus Christos două persoane, aşa cum se disting două naturi (umană şi divină);… …   Dicționar Român

• umanità — s. f. 1. natura umana CONTR. divinità 2. (est.) benevolenza, bontà, generosità, altruismo, benignità, comprensione, pietà, carità, clemenza, indulgenza □ affabilità, cortesia, cordialità □ filantropia, filantropismo CONTR. disumanità, bestialità …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione